After the fall

Aterizand cu atentie pe balcon, mi'am privit aripile cu coada ochiului, facandu'le in scurt timp sa dispara. Am intrat in camera, luand un pahar de apa si asezandu'ma pe un fotoliu, deschizand televizorul.

Plictisita, m-am oprit in dreptul unei usi, batand usor de cateva ori si asteptand ca cineva sa-mi deschida.

Am privit surios usa, intrebandu'ma cine poate fi. M'am ridicat alene de pe fotoliu, deschizand usa si rezemandu'ma cu bratul stang de tocul usii.
-Te pot ajuta cu ceva?!

L-am analizat pe tip, afisand un zambet larg.
-Etto... nu, nu cred... adica, deranjez daca... ?

Am zambit calm, analizand'o scurt din priviri pe fata, facandu'i loc sa intre in camera.
-Nu deranjezi, intra!

Am pasit in camera acestuia, dupa cativa pasi, intorcandu-ma brusc si prezentandu-ma.
-Sayuki, incantata!

Am inchis usa in urma tinerei, intorcandu'ma si privind'o lasciv.
-Yukiatsu, deasemenea, Sayu-chan...

Am tresarit usor, inchizandu-mi un ochi instinctiv, incepand sa sughit fara vre-un motiv.
-Ou-ps... fi..fi-rar!

Am chicotit incet, luand'o de o mana si intrand in bucatarie, luand un pahar cu apa si intinzandu'il.
-Poftim, deobicei are efect.

Am luat paharul in mana, asteptand un moment in care nu tresaream. Am dus paharul la gura, sughitand din nou si varsandu-l pe mine.
-Hei... nu e corect, nu-mi era planificat sa ma ud azi...

-Hmm... intri des in bucluc? o intreb pe fata, ridicand o spranceana si intinznadu'i un prosop.

Las paharul pe masa, luand prosopul din mana tipului si stergandu-ma.
-Nu cred ca asta are de-aface cu ce s-a intamplat! exclam eu, dandu-mi mai tarziu seama de ce-am spus.
-Oups... nu am spus-o cum trebuia. soptesc cat pentru mine, privind intr-un colt a incaperii.

Rad usor, asezandu'ma pe un scaun si privind'o insistent pe Sayuki.
-Atunci? Trebuie sa existe un motiv anume...

-Hei... daca exista un motiv, aflal singur, eu nu scot un sunet! exclam catre el, scotand limba copilareste si asezand prosopul pe masa.

-Hmm... nu'mi bat capul de unul singur... murmur, plecandu'mi capul pe o parte, devenind serios. Privind peste umarul stang cu coada ochiului si observand o pana, luand'o intre degete si sufland'o catre fata, aterizandu'i pe nas.

Incerc a privi pana, stramband din nas si stranutand. Imi acopar gura cu mainile, privindu-l iritata pe tip.
-Hei... inceteaza! Nu te lauda ca ai porumbei in casa, daca nu-i vad si eu!

-Po...porumbei?! intreb, putin in ceata, bufnind apoi in ras, privind'o cu coada ochiului pe Sayuki.
-Cred ca ai inteles gresit... pana aceea imi apartine mie...

-Iti apartine?! replic cu putere, pasind in spatele lui, si analizandu-l.
-Dar cum? Nu vad nici...

-Nici o aripa? completez replica fetei, inchizandu'mi ochii si facand in asa fel incat sa'mi reapara aripile.

Ma retrag cu un pas inapoi, atingandu-i cu varful degetelor aripile.
-Sunt reale... si asta inseamna ca esti, un inger adevarat! exclam hotarata, ducandu-ma in spatele lui si punandu-mi mainile pe umerii lui, zambind.
-Hm... asta inseamna ca vom fi... inamici?!

-Inamici? repet cuvantul fetei, luandu'i o suvita de par si jucandu'ma cu ea, destul de curios de urmatoarele ei cuvinte.

-Sigur, inamici. Eu sunt... o mica demonita, iar tu... inger, ar trebuii sa ma astept la altceva? intreb, pastrandu-mi aceeasi pozitie.

-Demonita, tu? Nu prea pari. murmur, lasandu'mi usor capul plecat pe spate, privind'o atent.

-Hei, nu cred ca am cum sa-ti demonstrez, momentan, spre deosebire de tine, mie nu-mi ies cornitele xD

-Daca asa crezi tu, eu tot nu te consider demonita. replic, scotand limba la ea, ridicandu'ma de pe scaun si indreptandu'ma spre balcon.
-Hmm... ce spui de o plimbare?